Trei știri rușinoase din sportul românesc

Printre știrile pompoase despre fotbalul jenant din Liga 1, unde scandalurile și declarațiile belicoase sunt în prim plan, s-au strecurat aproape nevăzute trei știri care ne arată cât de jos a căzut sportul românesc. Ca și societatea în care trăim, totul se prăbușește și, ce mi se pare și mai grav, lumea începe să se obișnuiască și să considere normală această stare.

  1. În Japonia, se desfășoară în această perioadă Campionatul Mondial de rugby. Într-o atmosferă incredibilă, condiții perfecte, cu stadioane impecabile și tribune pline, competiția a fost împinsă spre anonimat în România. De ce? Pentru că naționala “stejarilor” a ratat pentru prima oară în istorie prezența la acest regal al sportului cu balonul oval. Și nu oricum, ci după un scandal jenant, cu un jucător folosit pe fals, cu un arbitraj scandalos într-un meci decisiv, cu acuze de blat și trafic de influență. Eșecul imens nu a dus la vreo analiză dură, la demararea vreunui proiect pe termen lung care să readucă rugbyului românesc în elită, așa cum a fost întotdeauna. S-a băgat mizeria sub preș și s-a mers mai departe. Probabil că absența de la turneul final nu-i decât prima dintr-un șir lung de eșecuri, așa cum se întâmplă în handbalul masculin, unde privim la televizor turneele finale, după ce am câștigat titluri mondiale și ne luptam mereu pentru medalii.
  2. Tot despre decădere și absențe de la marile competiții vorbim și în cazul gimnasticii feminine. După decenii în care România a adunat zeci de medalii olimpice și domina marile puteri ale lumii, Rusia și SUA, tricolorele au atins limita de jos a rușinii. La Campionatul Mondial de la Stuttgart au ocupat locul 22 în competiția pe echipe. Din 24! Ceea ce echivalează cu o nouă absență de la Jocurile Olimpice, a doua consecutivă. Ați auzit de vreo demisie, de vreun șoc la nivel național? Nu, oamenii par să accepte fără mari probleme această prăbușire, iar cei implicați direct continuă să facă promisiuni fără acoperire. Probabil că peste ceva ani nici măcar nu o să mai participăm sau o să sărbătorim cu fast o clasare în primele zece poziții.
  3. Când am spus că nu cred în posibilitatea ca România să termine la timp construirea celor patru stadioane pentru Euro 2020, mulți au zis că sunt cârcotaș. Îmi pare rău să o spun, dar am avut dreptate. După ce s-a renunțat la orice plan pentru ridicarea unei noi arene la Dinamo, a venit rândul stadionului din Giulești. Constructorul a anunțat oficial că acesta nu va putea fi folosit la Euro 2020, pentru că sunt întârzieri de o jumătate de an față de planul inițial. În plus, costurile au crescut cu 40 la sută atât la Giulești, cât și la stadioanele Ghencea și Arcul de Triumf. În cazul ultimelor , există speranțe că vor fi gata, dar nu m-ar mira ca în următoarele luni să primim un anunț similar din partea constructorului. Dacă mai adăugăm și absența căii ferate dintre Gara de Nord și Aeroportul Otopeni, ne dăm seama cum ne vom acoperi de rușine în fața Europei fotbalistice. Și să nu avem surpriza ca UEFA să mute meciurile în altă țară, unde autoritățile chiar se țin de cuvânt.

Sunt doar trei știri dintr-un șir de eșecuri prin care trece sportul românesc, știri care ne arată cât de jos s-a ajuns. Și, chiar dacă risc să fiu catalogat drept pesimist, cred că prăbușirea va continua.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *