Patru zile de prietenie cu transportul în comun la Neversea

În cele patru zile de Neversea, mașina mea a rămas în parcarea din fața blocului. Mi-am făcut calculele și am decis că este cea mai bună variantă. În primul rând, aveam de gând să degust niște bere și alcoolul nu se împacă niciodată cu volanul. Apoi, fusesem avertizat despre aglomerație și absolut normala lipsă a locurilor de parcare, ținând cont că zeci de mii de turiști au ales să se distreze la cel mai tare festival de muzică de pe Litoral. În prima seară, m-am gândit să apelez la serviciile unui taxi, dar mi-a fost imposibil să găsesc unul. Așa că m-am orientat către transportul în comun. Bună alegere, chiar dacă am așteptat vreun sfert de oră în stație.

Am nimerit un autobuz nou, cu aer condiționat, mesaj sonor și vizual despre următoarea stație, tapițerie nouă și, surprinzător, curată. Plata rapidă prin SMS și un sfert de oră de drum până în centru. Nici măcar nu era aglomerație, așa că i-am ignorat pe cei doi băiețași care își etalau talentale vocale de maneliști. A fost începutul unei prietenii de patru zile cu RATC. Și ca să vezi, nu m-au dezamăgit băieții aceștia, chiar dacă duminică dimineața am experimentat modulul sandwich, pe care-l cam uitasem. Dar recunosc, am plecat la finalul spectacolului, la fel ca alte câteva mii de participanți la Neversea. Era cam greu să evit nebunia, poate dacă mai așteptam vreo două ore în stație. Și să nu uit, într-una dintre nopți am înghețat, la propriu, pentru că șoferul s-a găndit să lase aerul condiționat pe undeva pe la 16 grade. Măcar aveam aer condiționat și am mai driblat mirosurile venite dinspre câțiva petrecăreți care dansaseră o noapte întreagă.

În rest, jos pălăria pentru organizare și pentru efortul făcut de RATC și, mai ales, de șoferi, chiar dacă nu sunt ei întotdeauna cei mai politicoși. Programul non-stop și cursele speciale între Neversea și stațiunea Mamaia i-au făcut să lucreze din plin. Unul dintre ei chiar spunea că abia așteaptă să iasă din tură, pentru că a adunat vreo 12 ore consecutive de condus.

De luni, m-am întors la mașinuța mea și locurile de parcare plătite din centrul orașului, dar transportul în comun începe să devină o soluție din ce în ce mai interesantă, mai ales după ce am auzit poveștile prietenilor care au ales taxiul. Refuzuri pentru că li se părea cursa prea scurtă sau pur și simplu nu voiau să pună ceasul de taxat. Un singur exemplu. De lângă hotel Ibis până în Tomis Nord costă cam 14 lei, însă un taximetrist a zis că nu se deranjează fără 20 de lei. Sigur, fără ceas. Nici măcar prezența masivă a polițiștilor pe stradă nu l-a speriat. Omul voia să facă 6 lei în plus, cam un litru de bezină, dar s-a ales cu o reclamație.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *