Aventura unui constănțean la ședința Consiliului Local Municipal!

Pentru că-mi place să trăiesc experiențe noi și, câteodată, extreme, astăzi am decis să risc și să trăiesc pe viu o ședință a Consiliului Local Municipal la Constanța. Mă rog, am rezistat doar vreo jumătate de oră, când s-a vorbit și era ceva de observat. Am ajuns la locul stabilit, Colegiul de Artă “Regina Maria”, cu vreo jumătate de oră înainte să înceapă ședința. Prima impresie a fost că am citit greșit comunicatul de presă, pentru că nu prea mișca nimic în fața clădiri. Ba chiar am găsit cu ușurință un loc de parcare. M-am panicat un pic. Oare am greșit ora, ziua sau locația? Am recitit comunicatul și m-am liniștit. Dar unde erau consilierii? Să fiu sigur, l-am întrebat și pe omul de la intrare, probabil paznicul școlii dacă nu am greșit adresa. Nu, eram unde trebuia, doar că abia demaraseră pregătirile. Într-adevăr, în cocheta sală a Colegiului erau deja oamenii de la Primărie care își făceau treaba. Au început să apară și colegii din presă, puțini, că atâția mai suntem după ziarele și televiziunile din unul dintre cele mai mari orașe din țară au început să dispară sau sunt în pragul falimentului. În total vreo șase jurnaliști și două camere la ședința care urma să decidă bugetul Constanței pe 2019.

Cu vreo 10 minute înainte de oră de începere, au apărut, încetișor, și consilierii locali. Să nu vă închipuiți că au venit cu autobuzul, așa cum făcuseră paradă în urmă cu câteva zile. Nu, parcarea s-a umplut cu niște mașinuțe de zeci de mii de euro. Pe undeva este normal, mulți dintre ei sunt oameni de afaceri, care au reușit în viață și de aceea au ajuns să aibă în mână destinul orașului. “Yeah, right!”, cum ar spune americanii. Zâmbete, strâns de mâini și departajarea pe scaune. În dreapta, consilierii puterii, în stânga cei ai opoziției, la prezidiu însuși Primarul. Un pic ocupat, cu telefonul sub nas atunci când au luat cuvântul cei trei oameni înscriși pe lista deschisă tuturor. Da, deschisă tuturor, pentru că orice locuitor al orașului are dreptul să asiste la ședință și să ceară să vorbească, dacă problema sa are legătură cu proiectele de pe ordinea de zi. Dar în sală nu prea se găseau oameni de rând, iar doi dintre cei care au luat cuvântul au fost tot politicieni. Au avut câte 2 minute fiecare, însă doar unul, cel cu funcție importantă la nivel local într-un partid așa-zis de opoziție și-a primit răspunsul de la Primar.

Când a venit rândul bugetului, au apărut și dezbaterile. Vorba vine dezbateri. Niște comentarii lipsite de substanță de la opoziție, niște declarații pompoase sau ironice de la putere și cam atât. Votul, cu numărătoare greșită în primă instanță și ceva acuze de trădare la final. Și așa a trecut bugetul, apoi a început avalanșa de voturi la “foc automat” pentru celelalte 50 de proiecte de pe ordinea de zi. Nu am mai rezistat, nu-și avea rostul și oricum orașul este pe mâini bune. Alea care sunt sus pe la vot!

P.S. Mai merg, să-i cunosc și eu mai bine și poate să-mi exersez într-o zi și talentul de orator în cele două minute pe care orice constănțean are dreptul să le primeasă în fața mai marilor orașului!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *