Săptămâna mea de cantonament în Polonia

Prima parte a stagiului de pregătire din Polonia, singurul din această vară pentru FC Viitorul, s-a încheiat. Băieții lui Hagi au părăsit Kielce, orașul care a fost gazdă cel mai bine de o săptămână, lăsând în urmă Hotel Binkovski, un stațiune de patru stele situată în mijlocul unei păduri.Zilele petrecute aici au fost presarate cu antrenamente, sală de forță, tehnică-tactică, recuperare și meciuri amicale, cea mai importantă dintre ele fiind câștigată în fața vicecampioanei Poloniei, Jagiellonia Bialystok, cu 2-1. Constănții au mutat duminică seara la Warka, o mică localitate aflată la 60 de kilometri de capitală, la un hotel folosit de Croația la nivel național pentru a participa la Campionatul European din 2012. Aici vor pregăti cea mai importantă meci amical din această perioadă, de la Legia din Varșovia, campioana Poloniei, va avea loc joi.

Asaltați pentru autografe

Situat chiar in inima Poloniei, Kielce are aproape 200.000 de locuitori, dar desenul larg al străzilor, multitudinea de case cu grădini superbe și atmosfera lipsită de claxoane și trafic erneu cu gândul la orașele mai mici din Ardeal. Oamenii sunt relaxați, viața pare să curgă molcolm, nu se vede mașini traversând în viteză bulervardele din centru. În schimb, fiecare pământ de pământ a fost folosit ca un mic plâmân. Pomi, gazon, un parc imens în mijlocul orașului, păduri pe care se îndreaptă lumea spre jogging și alei parcurse cu zâmbetul pe buze de bicicliști de toate vârstele.

Prezența Viitorului stârnește curiozitate, numele lui Hagi stârnește admirație. Câțiva fani apar în recepția hotelului, dar și în tribune la verificarea partidelor, la vânătoare de autografe. “Am venit să luăm semnătura legendarului Hagi “, a spus la unison. Și-au făcut album în care au pozele tuturor jucătorilor și ale oamenilor din stafful tehnic. Cel mai râvnit autograf, dar “Regelui” și fiul său, Ianis, despre care știu cu toții că a jucat în Italia.

Sport pentru oamenii din Kielce

Gazdele au căutat să pună la dispoziție terenuri cât mai bune. Au de unde alege, pentru că, pe o rază de câțiva kilometri, sunt șase mici arene. Unele doar de antrenament, altele folosite de echipele din ligile inferioare pentru partidele oficiale. Majoritatea aparțin municipalității și sunt deschise de multe ori, contra cost, locuitorilor care vor să joace fotbal. Cluburile au însă întâietate, iar starea gazonului este pusă pe primul loc. Au grijă să nu se deterioreze prin folosirea excesivă.

Mândria orașului este însă stadionul Korona, inaugurat în 2006 și folosit de formația locală de primă ligă. Arena are 15.500 de locuri, a costat ceva mai mult de 11 milioane de locuri și se mândrește cu două recorduri intrate în istoria naționalei Poloniei. Cea mai mare victorie, un 10-0 înregistrat în 2009, cu ocazia întâlnirii cu San Marino, din preliminariilor Campionatului Mondial din 2010, și cel mai rapid gol marcat de către reprezentativa „leșilor”, după 23 de secunde, în aceeași partidă.

La ceva mai mult de un kilometru de stadion, se găsește Sala Sporturilor din Kielce, locul unde evoluează Vive Targi, echipa de handbal masculin care a câștigat Liga Campionilor în urmă cu doi ani și este pregătită de legenda Talant Duyshebaev. Ca și la stadion, există un magazin pentru suporteri, o sursă de venit importantă pentru club. A fost inaugurată tot în 2006, și are 4.200 de locuri, cu tot cu tribuna mobilă. Niciuna dintre arene nu impresionează prin superdotări, ci mai degrabă prin decența condițiilor. Bani cheltuiți cu cap într-un orășel care încearcă să-și drămuiască bugetul.

Dezamăgiți de Lewandovski

Steagurile poloneze sunt prezente mai peste tot, semn al patriotismului, dar și ca o formă de susținere pentru echipa națională prezentă în Polonia. Așteptările de la Lewandovski și compania au fost mari, așa că și dezamăgirea a fost mare. Fanii au urmărit partidele pe un ecran uriaș, într-un fan zone amenajat în principala piața a orașului. La primele două jocuri din grupă a fost aglomerație, a curs berea, s-a cântat cu speranța unei calificări în faza următoare. Cele două înfrângeri au schimbat atmosfera, iar succesul cu Japonia nici nu a mai contat. Mulți dintre fani nici măcar nu au urmărit întâlnirea. „Așa se întâmplă când nu ești concentrat pe fotbal. S-au gândit la reclame, la publicitate, cum să facă mai mulți bani”, îmi spune supărat Piotr, care este implicat la una dintre echipele de fotbal ale orașului.

Dezamăgirea se citește și pe fețele fanelor, deloc puține la număr la terase. Au berea în fața. O bere combinată cu suc de zmeură și consumată cu paiul. „Este foarte bună, preferata persoanelor de sex feminin. Știm că berea nu prea se bea cu paiul, dar rămâne acolo ca să o amestece cu sucul de zmeură”, mă luminează ospătărița.

Alt nivel de trai

Zguduită de manifestații cauzate de dorința guvernului de a schimba legile justiției și a tăia din drepturile civile ale populației, Polonia se află la un alt nivel față de România, care se confruntă cu același probleme. Primele semne sunt chiar din momentul în care ajungi la principală poartă de intrare a țării, Aeroportul Chopin din Varșovia. Modern, curat, organizat, fără personaje dubioase și taxiuri neautorizate, dar cu o prezență constantă a patrulelor de poliție. Apoi, autostrada care te duce spre Kielce, una dintre cele construite în ultimii ani. „În mod normal, ar fi trebuit să fie gata pentru Campionatul European din 2012. Nu a fost totul gata la timp, dar construcția a continuat și acum ne bucurăm că există autostrăzi. Lucrurile s-au schimbat în bine de câțiva ani, salariile au crescut, există condiții mai bune, așa că m-am întors acasă după vreo patru ani”, ne povestește șoferul. „Sunt multe scandaluri de corupție, se dau contracte preferențial, unii dintre oamenii din preajma lui Kaczynski s-au îmbogățit foarte mult. Dar este adevărat că se întâmplă și multe lucruri bune“, Adaugă unul dintre colegii săi.

Au dreptatea lor. Salariul mediu în Polonia se învârte în jurul valorii de 800 de euro, iar prețurile sunt în mare parte mai mici decât în ​​România. Pe stradă nu se pot vedea mașini de superlux, ci de nivel mediu ca preț, chiar și câteva Dacia Duster. Se trăiește decent, liniștit, se zâmbește destul de mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *